Lectia despre barfa

Am întâlnit până la vârsta aceasta –deşi nu chiar atât de înaintată, mulţi oameni cu caractere diferite. Unii au dezamăgit, alţii au un loc asigurat în inimă, pentru că niciodată nu mi-au dat ocazia să mă dezmint de ei, datorită faptelor lor.

Definiţia bârfei:
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. şi refl. recipr. A vorbi de rău, a ponegri, a defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi şi uscate

Când vorbeşti de rău, nu vorbeşti de bine; asta ştie orişicine. Problema se pune altfel: de unde vine această vorbire de rău...? Din ce cauză îi vorbim noi pe ceilalţi de rău? Mi-am pus de multe de ori întrebarea: de ce vorbim de rău...? De ce de bine nu putem vorbi? Posibile răspunsuri ar fi: din răutate, invidie, ură, datorită complexului de inferioritate, toate aceastea derivând din prostie. E mai uşor să etichetezi decât să apreciezi. E mai uşor să împroşti cu noroi decât să stimezi. E mai uşor să arăţi cu degetul în loc să vezi paiul din ochiul altuia, decât să vezi bârnele din proprii tăi ochi. Aceastâ tendinţă, o au cel mai mult adolescenţii. Unii din ei, plictisiţi de viaţă fiind, nu găsesc nimic altceva mai bun de făcut decât să "îndruge verzi şi uscate". Şi nu e vina lor, e vina părinţilor. Ecucaţia e rară în zilele noastre.

Bârfa este foarte la modă şi în jurnalism, nu numai în viaţa reală. Şi pentru că bârfa reprezintă un lucru real, a ajuns să fie tabloidizată. Exista o grămadă de reviste şi ziare care vând...”bârfe”. Practic, bârfa a ajuns o modă. Dacă nu eşti la curent cu ultimele bârfe din showbiz, poţi fi considerat înapoiat. Şi de parcă nu ar fi de ajuns, articolele “bârfitoare” din ziarele tip tabloid au ajuns să fie subiecte şi în anumite emisiuni televizate, unde invitaţii, ce credeţi că fac de obicei? Se ceartă, alteori îşi dau chiar şi în cap, dacă e necesar.

Un profesor spunea că: “nu contează dacă o persoană are parte de publicitate pozitivă sau negativă, important e că are parte de publicitate”. Cam asta vor şi anumiţi indivizi. Vor să se facă afirmaţi cu orice preţ. Fie că e vorba de făcut sex în sala de clasă, fie că e vorba despre haremul de femei a unui crai din Răsărit.

Eu nu am înţeles niciodată obsesia de a apărea la televizor. De ce ţin oamenii să apară la televizor...? Un răspuns logic ar fi: pentru că acolo se câştigă mulţi bani. Da, dar majoritatea nu vor banii, ci vor faima care le revine din apariţia lor pe sticlă. Acum o să săriţi pe mine şi o să îmi spuneţi: “Da’ ce, tu nu ai vrut niciodată să apari la TV?”. Răspuns egal nu. Nu, pentru că mai există oameni care ştiu că tembeliziunea nu înseamnă totul.

Fiecare se poate face remarcat prin ceea ce consideră el că are mai bun. De ce trebuie mereu să avem opinii avizate în ce privesc faptele noastre? Trebuie ca noi să fim siguri de ceea ce facem; restul, vine de la sine!

Lectia de sociologie - Incercari si schimbari

Cu totii avem nevoie de schimbari, indiferend de ce fel: schimbari de sine, schimbari de comportament, de caracter, obiceiuri, s.a.m.d.

In viata noastra, suntem supusi unor diferite incercari, unii dintre noi trecand mai usor peste ele, altii, dimpotriva, reusesc mai greu sa treaca peste, sau chiar deloc.
Acest lucru, de a trece mai usor prin anumite situatii dificile din viata noastra, este in stransa legatura cu caracterul individului, cu educatia si credinta lui, precum si puteresa psihica a acestuia.

Pe de-o parte, cei care pot trece usor peste anumite situatii mai grele ale vietii lor, facand parte din categoria norocosilor, si asta datorita sprijinului familial, prietenesc, si nu in ultimul rand divin, exceleaza printr-un caracter puternic.

Pe de alta parte, putem aminti cea de-a doua categorie, care este reprezentata de asa-zisii oameni slabi. Acestia, chiar daca sunt in fond oameni buni, buni la suflet, au devenit in cele din urma, inconstient-sau constient- persoane rele, din cauza diferitelor priedici la care i-a supus viata.

De fapt aici am vrut sa ajung, si sa spun ca, pentru a putea trece mai usor peste greutatile vietii, oamenii slabi, se refugiaza in diferite vicii care nu doar ca nu ii ajuta sa treaca peste ele, dar, in momentul in care se vor trezi la realitate, viata li se va parea si mai crunta, si doar atunci isi vor da seama ca de fapt, cufundarea in aceste patimi-vicii- le-a omorat fiinta si trupul, si in acelasi timp gandirea.
Acesti oameni refuza total sau partial ajutorul celor din jur, unii din mandrie, obisnuinta, iar altii pur si simplu nevrand sa fie ajutati. Dar, ei au nevoie de fapt de o schimbare, nefiind constienti de acest lucru, cred ca viata lor este perfecta, asa cum este ea. Majoritatea nu doresc aceasta schimbare, din cauza neputintei lor.
Cei care ajung in pragul neputintei, sunt cei mai loviti de soarta, ei riscandu-si propria viata.

Personal, si eu am incercat sa schimb oameni, uneori am reusit, alteori nu. Am stat si am analizat comportamentul, reactiile adverse pe care acestia le-au avut, incercand sa gasesc o modalitate de a-i salva. In cazul in care acestia mi-au refuzat ajutorul, i-am lasat sa ramana in inconstienta lor "letargica". Daca omul nu vrea si nu accepta schimbarea, nu il poti obliga. Totul porneste din subconstientul sau.
In final, viata le va da acestor oameni tot mai multe lectii, fiind nevoiti la un moment dat sa se schimbe. Daca omul nu este constient de situatia in care se afla, atunci nu se va putea schimba.
Schimbarea aici nu porneste de la cei din jur, ci de la propria persoana. In momentul in care accepta situatia in care se afla, noi neputand sa facem altceva, decat sa le oferim ajutorul, neconditionat.

In concluzie, este bine sa ajutam oamenii sa se schimbe, daca vor ei, in primul rand, fara a-i obliga.