marți, 2 noiembrie 2010

Lectia despre barfa

Am întâlnit până la vârsta aceasta –deşi nu chiar atât de înaintată, mulţi oameni cu caractere diferite. Unii au dezamăgit, alţii au un loc asigurat în inimă, pentru că niciodată nu mi-au dat ocazia să mă dezmint de ei, datorită faptelor lor.

Definiţia bârfei:
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. şi refl. recipr. A vorbi de rău, a ponegri, a defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi şi uscate

Când vorbeşti de rău, nu vorbeşti de bine; asta ştie orişicine. Problema se pune altfel: de unde vine această vorbire de rău...? Din ce cauză îi vorbim noi pe ceilalţi de rău? Mi-am pus de multe de ori întrebarea: de ce vorbim de rău...? De ce de bine nu putem vorbi? Posibile răspunsuri ar fi: din răutate, invidie, ură, datorită complexului de inferioritate, toate aceastea derivând din prostie. E mai uşor să etichetezi decât să apreciezi. E mai uşor să împroşti cu noroi decât să stimezi. E mai uşor să arăţi cu degetul în loc să vezi paiul din ochiul altuia, decât să vezi bârnele din proprii tăi ochi. Aceastâ tendinţă, o au cel mai mult adolescenţii. Unii din ei, plictisiţi de viaţă fiind, nu găsesc nimic altceva mai bun de făcut decât să "îndruge verzi şi uscate". Şi nu e vina lor, e vina părinţilor. Ecucaţia e rară în zilele noastre.

Bârfa este foarte la modă şi în jurnalism, nu numai în viaţa reală. Şi pentru că bârfa reprezintă un lucru real, a ajuns să fie tabloidizată. Exista o grămadă de reviste şi ziare care vând...”bârfe”. Practic, bârfa a ajuns o modă. Dacă nu eşti la curent cu ultimele bârfe din showbiz, poţi fi considerat înapoiat. Şi de parcă nu ar fi de ajuns, articolele “bârfitoare” din ziarele tip tabloid au ajuns să fie subiecte şi în anumite emisiuni televizate, unde invitaţii, ce credeţi că fac de obicei? Se ceartă, alteori îşi dau chiar şi în cap, dacă e necesar.

Un profesor spunea că: “nu contează dacă o persoană are parte de publicitate pozitivă sau negativă, important e că are parte de publicitate”. Cam asta vor şi anumiţi indivizi. Vor să se facă afirmaţi cu orice preţ. Fie că e vorba de făcut sex în sala de clasă, fie că e vorba despre haremul de femei a unui crai din Răsărit.

Eu nu am înţeles niciodată obsesia de a apărea la televizor. De ce ţin oamenii să apară la televizor...? Un răspuns logic ar fi: pentru că acolo se câştigă mulţi bani. Da, dar majoritatea nu vor banii, ci vor faima care le revine din apariţia lor pe sticlă. Acum o să săriţi pe mine şi o să îmi spuneţi: “Da’ ce, tu nu ai vrut niciodată să apari la TV?”. Răspuns egal nu. Nu, pentru că mai există oameni care ştiu că tembeliziunea nu înseamnă totul.

Fiecare se poate face remarcat prin ceea ce consideră el că are mai bun. De ce trebuie mereu să avem opinii avizate în ce privesc faptele noastre? Trebuie ca noi să fim siguri de ceea ce facem; restul, vine de la sine!

miercuri, 8 septembrie 2010

Lectia despre manipulare si invidie

Am avut o grãmadã de cunoştinţe care, atunci când le complimentam sau când le spuneam o vorba bunã, din rãutate nu imi dãdeau dreptate-mai precis, din invidie, sau cel puţin erau imparţiali ori erau modeşti.

Când invidiezi pe cel de lângã tine, oare de ce nu te depãrtezi de el...? De ce, totuşi vrei sã îl faci sã decadã şi mai ales, de ce vrei sã profiţi de pe urma prieteniei lui ? Pentru cã îţi convine. Îţi convine sã manipulezi bunãtatea celui de lângã tine dupã bunul plac, fãrã ca el sã afle asta.

Atunci când afirmi un adevãr, eşti considerat rautãcios şi bineînţeles, invidios. De cele mai multe ori trebuie sã tãcem, fãrã a spune nimic. Foarte bine, dar ceilalţi îi catalogheazã pe cei ce nu "iau atitudine" drept proşti şi laşi.

Când doi oameni se ceartã, ei sunt priviţi din exterior ca fiind « certãreţi », iar lumea nu se mai deranjeazã sã cunoascã adevãratul motiv pentru care cei doi se ceartã -care de altfel este cel mai important, şi îi catalogheazã în felurite moduri, spunând cã : « nu este frumos sã te cerţi », « cã asta ţine de educaţie ». Dar de multe ori şi cei educaţi se ceartã - indiferent de cauzã. Iar de multe ori, cei ce pretind a fi educaţi, nu sunt în stare sã foloseascã diplomaţia în dispute şi îşi adreseazã insulte grosolane.

Mai apoi, dacã aduci motivaţii, ţi se suprimã dreptul de a te apãra şi toate vorbele, argumentele pe care le aduci, în scopul de a demonstra adevãrul, vor fi ineficiente spre a-ţi arãta vina (sau "vina") în cearta pe care poate nu tu ai iscat-o.

Eu pot spune cu mâna pe inimã, cã nu ştiu ce este invidia. De când ma ştiu, nu am fost invidioasã pe nimeni şi nimic. Dacã Dumnezeu aşa a vrut, ca sã îi dea celui de lângã mine mai mult, asta nu inseamnã cã EU trebuie sã fiu invidios. Dimoptrivã, asta ar trebui sã îmi stimuleze capacitatea de a recunoaşte lucrurile şi calitãţile cu care eu am fost înzestrat.
Cu cât calitãţile sunt mai multe, cu atât trebuie ca omul sã fie mai umil, sã nu se mândreascã niciodatã cu ceea ce i-a dat Dumnezeu, şi sã nu facã niciodatã abuz de calitãţile pe care le are, pentru cã nu se ştie niciodatã când Dumnezeu i le-ar putea lua înapoi.

De multe ori, atunci când am încercat sã arãt faţa adevaratã a lucrurilor, am fost judecatã aspru; de multe ori când aveam dreptate, ceilalţi mã nedreptãţeau. De multe ori, când ştiam care este adevãrul, nu puteam spune nimic, fiindcã aveam un lacãt pe gurã. E oribilã acea senzaţie : sã ştii şi sã nu poţi spune ; e mai mult ca şi când ai vorbi cu cineva, iar acel om nu te-ar lua in seamã : e ca şi când ai vrea sã vorbeşti şi toţi ar încerca sã îţi îndese pumnul în gurã, sã nu poţi ca sã rosteşti niciun cuvânt. Fiindcã adevãrul e adevãrat, iar nu multora le face placere sã îl audã, mai ales rostit din gura altora.

marți, 6 octombrie 2009

Lectia despre prietenie

O tema generala la prima vedere, dar pe cat se poate de complexa...


PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva.

Aceasta a fost definita lexicului.

In continuare, o sa explic cum vad eu toate aspectele prezentate mai sus.


* Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane

Simpatia este primul pas practic, ce duce spre prietenie. Apoi, urmeaza respectul, un pas foarte important, deoarece fara respect nu poate fi vorba despre o prietenie. Atasamentul fata de o persoana se realizeaza in timp, aici fiind vorba si de sentimentele ce apar intre cele doua persoane, ele urmand sa fie aprofundate pe parcurs. Simpatia poate fi considerata si un sentiment de admiratie fata de semenii nostri, dar, poate fi, in acelasi timp si invidie mascata in diplomatie.

* Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva

In momentul in care exista o relatie sincera de prietenie, cele doua persoane cauta sa se ajute reciproc, neconditionat, neasteptand favoruri pentru faptele lor savarsite. In momentul in care esti intr-o relatie stransa de prietenie -prietenie adevarata- vrei sa dai totul, vrei sa ajuti acea persoana, oricum, oricand, cu orice pret. In ziua de astazi, un caine poate fi mai prietenos decat o suta de persoane. De ce...? Pentru ca omul tinde sa puna interesele in fata a orice. Omul este presat de factorul economic si de factorul social ca sa reactioneze astfel.


Pentru mine, prietenia este un lucru care la mine se dobandeste greu, de aceea imi aleg prietenii cu grija, pentru ca, sentimentul de prietenie, este pentru mine mai important, chiar decat iubirea. Sentimentul de prietenie este superior sentimentului de iubire, deoarce in iubire se poate ca reciprocitatea sa nu existe, insa in cazul sentimentului de prietenie exista o reciprocitate, diferind de la caz la caz.


Am facut de multe ori greseli in alegerea prietenilor, de aceea am avut multi prieteni care pe parcurs s-au dovedit a fi "prieteni".In final, vreau sa va dau un singur sfat: faceti-va prieteni putini, dar buni si nu tineti cont de cantitate si durata, ci mai mult de calitate si de profunzime.

luni, 10 august 2009

Lectia despre respect

Cu totii am auzit despre respect, insa nu stiu cati dintre cei care au auzit stiu ce inseamna respect cu adevarat. Precum obisnuiam in anumite bloguri mai vechi, vom trata o anumita problema dand definitia unor concepte din dictionar. Asadar, vom incepe dand definitia respectului.


RESPÉCT s.n. Atitudine sau sentiment de stimă, de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferenţă, veneraţie. Expr. A ţine (pe cineva) la (sau în) respect = a ţine pe cineva la distanţă, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut.
Aceasta este definitia lexicala a cuvantului respect.

Pentru mine, respectul este poate cea mai importanta norma de convietuire sociala, pentru ca fara respect am fi intr-o stare de anomie.

"Atat timp cat dai respect, primesti respect."

Respectul nu se poate impune, si nici nu se cere- el se castiga. Am vazut de multe ori persoane, care spuneau "Te rog sa ma respecti" - gresit total! Nu poti sa impui nimanui sa te respecte, fiindca fiecare are parerea lui despre o anumita persoana. Se mai poate vorbi despre respectul care se impune cu forta. Este eficient pe moment. Este o falsa atitudine de respect, poate mai mult este frica, in timp revenindu-se la starea initiala.

Formulat altfel, a tine pe cineva la respect este forma prin care noi ne impunem in fata celora pe care nu ii vrem langa noi, din diferite motive:

* falsii prieteni
* oameni fara caracter
* oamenii viciosi
* anturaje nepotrivite, etc,

In momentul in care vei tine o persoana "la respect", acea persoana are doua posibilitati: ori va incerca sa se apropie de tine prin diverse mijloace, ori va incerca sa iti faca rau.

Cand pui pe cineva la respect, tu te impui in fata acelei persoane prin atitudinea pe care o adopti, vis-a-vis de comportamentul ei fata de tine.
Felul prin care ti se adreseaza, faptele pe care le savarseste acea persoana in raport cu persoana ta, stimuleaza o reactie din partea ta de a impune respect.

Ma amuza persoanele care vor sa fie respectuoase din calea afara, si care incearca sa isi revendice diplomatia in fata tuturor. Eu cred ca e de ajuns sa vorbesti total neimplicat si simplu, fara a te folosi de arta diplomatiei. Dar nu le putem avea pe toate, nu?

joi, 6 august 2009

Lectia de sociologie - Incercari si schimbari

Cu totii avem nevoie de schimbari, indiferend de ce fel: schimbari de sine, schimbari de comportament, de caracter, obiceiuri, s.a.m.d.

In viata noastra, suntem supusi unor diferite incercari, unii dintre noi trecand mai usor peste ele, altii, dimpotriva, reusesc mai greu sa treaca peste, sau chiar deloc.
Acest lucru, de a trece mai usor prin anumite situatii dificile din viata noastra, este in stransa legatura cu caracterul individului, cu educatia si credinta lui, precum si puteresa psihica a acestuia.

Pe de-o parte, cei care pot trece usor peste anumite situatii mai grele ale vietii lor, facand parte din categoria norocosilor, si asta datorita sprijinului familial, prietenesc, si nu in ultimul rand divin, exceleaza printr-un caracter puternic.

Pe de alta parte, putem aminti cea de-a doua categorie, care este reprezentata de asa-zisii oameni slabi. Acestia, chiar daca sunt in fond oameni buni, buni la suflet, au devenit in cele din urma, inconstient-sau constient- persoane rele, din cauza diferitelor priedici la care i-a supus viata.

De fapt aici am vrut sa ajung, si sa spun ca, pentru a putea trece mai usor peste greutatile vietii, oamenii slabi, se refugiaza in diferite vicii care nu doar ca nu ii ajuta sa treaca peste ele, dar, in momentul in care se vor trezi la realitate, viata li se va parea si mai crunta, si doar atunci isi vor da seama ca de fapt, cufundarea in aceste patimi-vicii- le-a omorat fiinta si trupul, si in acelasi timp gandirea.
Acesti oameni refuza total sau partial ajutorul celor din jur, unii din mandrie, obisnuinta, iar altii pur si simplu nevrand sa fie ajutati. Dar, ei au nevoie de fapt de o schimbare, nefiind constienti de acest lucru, cred ca viata lor este perfecta, asa cum este ea. Majoritatea nu doresc aceasta schimbare, din cauza neputintei lor.
Cei care ajung in pragul neputintei, sunt cei mai loviti de soarta, ei riscandu-si propria viata.

Personal, si eu am incercat sa schimb oameni, uneori am reusit, alteori nu. Am stat si am analizat comportamentul, reactiile adverse pe care acestia le-au avut, incercand sa gasesc o modalitate de a-i salva. In cazul in care acestia mi-au refuzat ajutorul, i-am lasat sa ramana in inconstienta lor "letargica". Daca omul nu vrea si nu accepta schimbarea, nu il poti obliga. Totul porneste din subconstientul sau.
In final, viata le va da acestor oameni tot mai multe lectii, fiind nevoiti la un moment dat sa se schimbe. Daca omul nu este constient de situatia in care se afla, atunci nu se va putea schimba.
Schimbarea aici nu porneste de la cei din jur, ci de la propria persoana. In momentul in care accepta situatia in care se afla, noi neputand sa facem altceva, decat sa le oferim ajutorul, neconditionat.

In concluzie, este bine sa ajutam oamenii sa se schimbe, daca vor ei, in primul rand, fara a-i obliga.